pe ziare.com

Elias Khoury, în această carte recent tradusă în rom nă, Copiii ghetoului. Numele meu este Adam, dar şi în cea care v-a consacrat, practic, Gate of the sun, unul dintre personajele principale mi s-a părut a fi chiar naraţiunea. De unde şi prima mea întrebare, ce inseamnă povestea/spunerea poveştii în viaţa unui om şi, mai larg, pentru o societate?

De fapt, în viaţa de zi cu zi nu ne oprim din a spune poveşti. Fiecare dintre noi este un povestitor, într-un fel sau altul. Pot spune că momentul principal, definitoriu, a fost odată cu O mie şi una de nopţi, unde avem o femeie în rolul povestitorului. Poveştile nu sunt spuse doar de ea, fiecare poveste deschide o altă poveste, iar aceasta are un nou povestitor. Avem un fel de poveste care se reflectă într-o alta, ca într-o oglindă. Si dacă te afli între două oglinzi paralele, vei vedea cum lucrurile se reproduc permanent. În felul acesta, lucrurile vor deveni, ca într-o magie, realitate. Cred că asta facem noi, oamenii, în viata de zi cu zi, spunem poveşti. De fapt, noi nu traim poveşti, ci trăim poveşti spuse. În aceste două romane ale mele, interesant este felul în care poveştile sunt spuse. De fiecare dată, povestea va lua o formă nouă, dimensiuni diferite, în funcţie de povestitor. Aceasta perspectivă, nu îi spun tehnică, ne permite să ne întelegem mai bine viaţa şi să reflectăm la evenimentele prin care trecem, reconstruindu-ne astfel povestea în feluri diferite şi mai ales în feluri deschise. Cred că fiecare cititor devine parte a poveştii, imagin ndu-şi lucrurile in feluri diferite.