pe romanialibera.ro

Exerciţiul pe care îl faceţi în această carte este să abordaţi exodul palestinian, Nakba, din punctul de vedere al celor care au rămas în Israel după 1948. Cum arată şi ce semnificaţie au, prin ochii lui Adam, construirea acestor ghetouri?

Au rămas în ţara lor. Adam îşi spune propria poveste, o poveste tragică. Este un băiat care descoperă, pe la 15 ani, că nu este copilul femeii care l-a crescut, ci un copil găsit la s nul unei femei care murise în cursul exodului palestinian. Un băiat găsit de un orb, care l-a adus înapoi şi i-a găsit o mamă adoptivă. Există un moment în care acest personaj descoperă că întreaga lui viaţă este o minciună, că totul este fals, şi de atunci, pentru el totul devine o cursă pentru a-şi recupera amintirile. Îşi întreabă prietenii, încearcă să afle ce s-a înt mplat în ghetou la vremea în care s-a născut. Încearcă să înţeleagă Israelul, merge la studii la Universitate, vorbeşte perfect limba ebraică şi chiar pretinde, pentru o bună bucată de vreme, că ar fi evreu, invent ndu-şi pentru asta şi un tată evreu. Doreşte cu disperare să se integreze, dar descoperă că îi este imposibil să o facă. Pur şi simplu pentru că nu este evreu. Iar să nu fi evreu înseamnă să nu fi cetăţean în Statul Israel. Prin povestea aceasta a lui Adam putem ghici întreaga dramă a palestinienilor prinşi în Nakba, în catastrofă. O noutate a acestei cărţi, ceea ce nu prea se înt mplă nici cu autorii arabi, nici cu cei israelieni, este că încerc să integrez experienţa unei părţi în experienţa celeilalte. Aşa cum spuneam mai devreme, cele două tragedii se oglindesc una în cealaltă.