pe filme-carti.ro

Întoarcerea nu este atît un volum de memorii, cît de recuperare a unei identități pierdute, este modalitatea prin care Hisham Matar se împacă treptat cu propria țară și cu propriile sentimente lăsate în urmă. Orice pas pe care îl face spre Tripoli, Benghazi, Misrata sau Ajdabiya reprezintă o întoarcere în copilărie și în intimitatea rudelor și prietenilor, dar și o împăcare cu sine, cu felul în care a evoluat în mulții ani de exil. Prieteniile se reînfiripă, rudele îl primesc cu brațele deschise, iar nostalgia pentru propria țară și pentru întîmplările din copilărie, în care petrecea timpul cu tatăl său, se simte în fiecare rînd. Chiar dacă atmosfera e destul de sumbră, speranța e cea care dă putere personajului principal: pe de o parte, speranța regăsirii tatălui său, viu sau mort, este cea care străbate de la un capăt la celalălt romanul, păstrînd suspansul și tensiunea pînă în ultimele pagini, deși pe undeva ne dăm seama de soartă de mult mai devreme; pe de altă parte, avem speranța ca Libia, o societate ascunsă atîta timp în spatele unei dictaturi absurde și închise, să renască din propria cenușă după Primăvara Arabă și un război civil care s-a încheiat cu prea multe victime. Dacă această din urmă speranță se va împlini, vom afla în timp, dar rămînem după lectura acestei cărți cu o mărturie vie, tragică, a destinului poporului libian.