pe amosnews.ro

După trei studii despre epurarea cărţilor în comunism, Liliana Corobca şi-a publicat al cincilea roman, cel de faţă, cu un subiect similar - cenzura cărţilor. Cînd află de ideea înfiinţării unui Muzeu al comunismului, o fostă lucrătoare la Direcţie Generală a Presei şi Tipăriturilor (temuta cenzură), decide să ofere acestei viitoare instituţii un caiet de cenzor sustras înainte fugii din ţară, în 1974, şi stabilirii în Germania. E punctul de plecare al reconstituirii unei epoci, al unor angrenaje, unei atmosfere şi unor mentalităţi - toate reuşindu-i excelent scriitoarei. Caietele de cenzor nu s-au păstrat, era obligatoriu ca ele să fie arse sau tocate, să dispară, pentru că erau considerate secrete de stat. Nu s-a găsit niciun asemenea document în arhive. Dar romanul Lilianei Corobca reconstituie magistral un asemenea document.