în Observator cultural nr. 873

Mircea Mihăieș reface acest scenariu simbolico-imaginativ, raportîndu-se concomitent la operă și la biografie. De mult nu am mai citit o decriptare a biografiei care să reliefeze atît de bine sensurile operei. În sprijinul acestei afirmații pot fi oferite foarte multe exemple, de la informațiile legate de familia scriitorului pînă la istoria edițiilor romanului Ulise și a aspectelor relevante din viața și activitatea unor editori, trecînd prin turbulențele de natură politică legate de Irlanda și de tot ceea ce reprezintă ea la nivel profund. Criticul detecteză tehnicile narative (alternante sau succesive) practicate de romancier și mizează în interpretările sale tocmai pe acest comportament al conștiinței joyceiene ce se antrenează pe sine în numele libertății absolute. Adesea scoate în evidență tocmai clivajele și dislocările textuale ce se constituie într-un principiu al creației. [...] În alt loc, Mircea Mihăieș vorbește despre logica narativă (instituită de Joyce) a degradării, subțierii și dezintegrării sensurilor. Are mereu grijă să își însoțească observațiile de numeroase detalii legate de contextul care a determinat sau, dimpotrivă, a fost generat de diferitele tehnici auctoriale utilizate în construcția romanului.