În plus, există mereu aparența atingerii unui filon autobiografic fie în povestirile sale, fie în acest roman, fapt ce oferă și mai multă autenticitate scrierilor sale. Cristina, eroina din Interior zero, pare construită din însăși ființa Laviniei Braniște: traducătoare profesionistă, absolventă de uman, se refugiază temporar într-o slujbă la privat pe post de secretară-traducătoare-om bun la toate, tocmai pentru că domeniul cultural nu oferă prea multe șanse tinerilor, bani nici atît. (…) După Interior zero, mi-aș dori de la autoare o nouă provocare, o miză mai mare, o ieșire din cotidian. Mizele din prozele sale de pînă acum pot fi catalogate de unii ca fiind banale, prea obișnuite și fără să utilizeze altceva decît sursele proprii, provenite din viața sa sau din privirea atentă din jur. Vrem ceva neobișnuit, ceva fantastic, o depășire a prezentului mizer.
