pe lecturile-emei.blogspot.ro

Povestea lui Stefansson incepe in luna aprilie, cind pe alte meleaguri mai fericite a venit deja primavara, insa nu si in Islanda acoperita de zapezi si batuta de viscol. In cele doua volume ale trilogiei, si mai cu seama in Tristetea ingerilor, am simtit cu adevarat ce inseamna iarna, iarna aceea cu un frig naucitor si intinderi nesfirsite de un alb imaculat, pe care nu le strabate niciun om sanatos la cap, poate doar nalucile din legendele islandeze. Dar iata ca prin landele inghetate se aventureaza un baiat cu inima plina de vise si poezie, care insoteste un postas ursuz si incapatinat, ce trebuie sa care kilograme de ziare, scrisori si vesti catre nordul tarii, acolo unde incepe tarimul iernii vesnice. Ferme izolate, ascunse sub o plapuma groasa de omat, biserici micute, pe al caror acoperis poti calca din nebagare de seama, si vremea care transforma totul, marind distanta dintre oameni, asprind sufletul si reducind fiinta umana la proportii insignifiante. Din fericire, Stefansson indulceste senzatia apasatoare cu cantitati generoase de umor, candoare, optimism si o fina ironie, iar cartile sale au o cu totul alta atmosfera fata de cea intilnita la Tarjei Vesaas sau Hanne Orstavik.