Traducere din limba franceză de Magda Răduţă
A doua parte a trilogiei fiordurilor
Cînd pleci să înfrunţi viscolul şi noaptea ca smoala, e bine să mai fie cineva cu tine. Băiatul, singurul nume pe care îl are eroul din Tristeţea îngerilor, a aflat asta pe pielea lui: pustiit după moartea celui mai bun prieten, nu plecase el peste munţii înzăpeziţi să ducă înapoi o carte din care blîndului pescar i se trăsese moartea? Acum, în volumul al doilea al trilogiei islandeze, porneşte din nou la drum, într-un aprilie întunecat pe care iarna nu vrea să-l părăsească. De data aceasta nu e singur: îl însoţeşte pe Jens, poştaşul ţinutului, abia înzdrăvenit după ce fusese dezlipit, stană de gheaţă, din şa – îl prinsese o furtună de zăpadă pe drum. Călătoria celor doi e, ca orice călătorie, prilej de a afla mai multe despre tine însuţi decît despre cel cu care mergi alături, e învăţătură şi descoperire. Şi, cînd moartea pîndeşte la fiecare pas printre trîmbele de zăpadă, călătoria e şi mijloc de a preţui cît mai mult viaţa.
„O saga despre supravieţuire în fiordurile neiertătoare ale Islandei. Trimiţîndu-şi eroii să străbată sălbăticia îngheţată, Tristeţea îngerilor dă impresia unei versiuni nordice a călătoriilor pe care le fac personajele lui Cormac McCarthy. Citiţi cartea la căldură, cu un ceai fierbinte alături – veţi fi mai recunoscători ca niciodată că aveţi un acoperiş deasupra capului…” (The Independent)
„Chiar dacă n-aţi citit Între cer şi pămînt, primul roman al trilogiei lui Jón Kalman Stefánsson, nu-i nimic: Tristeţea îngerilor vă va cuceri oricum. Autorul ştie ca nimeni altul să zugrăvească spaţii largi, nesfîrşite. Cît despre punctul culminant, vă va ţine cu sufletul la gură pînă la final.” (The Herald Scotland)
„La Tristeţea îngerilor nu uimeşte atît povestea, cît limbajul: cuvinte simple capătă, prin felul în care sînt folosite, un farmec aparte. Frazele lungi ale lui Stefánsson, care în mîinile unui alt scriitor ar părea neîndemînatice şi ciudate, au o frumuseţe neobişnuită: odată ce ai citit cîteva pagini, te îndeamnă să te opreşti şi să-ţi iei un răgaz, spre a putea gusta ce-ai văzut pînă atunci. Fiecare paragraf e ca un poem.” (The Iceland Review)
Carte recomandată de Radio România Cultural
Jón Kalman Stefánsson, unul dintre cei mai importanţi scriitori islandezi contemporani, s‑a născut la Reykjavík în 1963. La doisprezece ani s‑a mutat în vestul ţării, unde a lucrat pe rând la o fabrică de procesare a peştelui, la un abator, în construcţii şi la aeroportul din Keflavík. În 1986, după ce a absolvit liceul, s‑a întors în capitală şi s‑a înscris la universitate, unde a urmat cursuri de literatură o vreme, fiind totodată profesor de liceu şi colaborând la cotidianul Morgunblaðið. A debutat ca scriitor în 1988, publicând consecutiv trei volume de poezie, iar din 1996 au urmat numeroase romane, printre care Sumarljós og svo kemur nóttin (2005; „Lumina de vară, apoi se lasă noaptea” – Premiul Literar Islandez pentru proză), Himnaríki og helvíti (2007; Între cer şi pământ – Premiul P.O. Enquist) şi Fiskarnir hafa enga fætur (2013; „Peştii n‑au picioare” – Premiul revistei Lire pentru cel mai bun roman străin, nominalizat la Man Booker International Prize). La Editura Polirom au apărut Între cer şi pământ (2014, 2023), Tristeţea îngerilor (2016, 2023) şi Inima omului (2018), trilogia care l‑a făcut cunoscut în toată lumea, şi Povestea Ástei (2022), care a devenit bestseller în Islanda încă de la apariţie, în 2017, şi i‑a adus a patra nominalizare la Premiul Literar Islandez, dar şi Premiul Folio al Librarilor pentru ediţia în limba franceză.
