pe bookaholic.ro

Discretia, retractilitatea si insingurarea apar nu rareori drept cai prin care omul reuseste sa ramina impacat cu el insusi, sa se simta liber, sa nu-si piarda omenescul. Protectiva, insingurarea inseamna pentru multi „oameni de hirtie” si o evadare din tavalugul multimii, revolta, discontinuitate strecurata in rutina uniformizanta, refuzul normelor, iesire din cadru, tacere patrunzatoare, sincopa ce permite o privire mai limpede. Ca si in teatrul lui Beckett, in cele doua romane – Cum e. Mercier si Camier -, cuprinse in volumul Opere IV (din excelenta serie de autor de la Polirom), apar inconfundabilele sale cupluri de personaje. Dublind astfel singuratatea, se asigura schimbul de cuvinte cu care se umple timpul imens, in lipsa altor forme de manifestare a omenescului. Beckett scrie aici intr-o limba nemaiauzita, nemaivorbita, iar reducerea drastica a actiunii si a personajelor intimideaza.