in Steaua nr. 5

Pina la urma nici nu stiu daca romanul vorbeste cu adevarat despre emigratie si speculatie istorica. Lumea pe care o articuleaza Gellu Dorian este atit de minutios detaliata, atit de framintata si rasucita in detalieri si expuneri incit se ridica ca un univers nou si separat. Prozatorul exceleaza in jocul cu detaliul. Relevant si irelevant. Amintind oarecum de Danilo Kis. Fabulatoriul si fabulatul pun schele pentru un instrumentar factologic impresionant. In cele din urma nici nu mai esti interesat de relevanta detaliilor pentru lumea reala care se oglindeste, ajungi sa transferi centrul de greutate in speculativul romanului. Ceea ce spune destul de multe despre durabilitatea constructiei realizata de Dorian.