in Orizont nr. 6

Romanul lui Marian Ilea exploateaza un filon de bine-cunoscuta traditie in literatura Europei Centrale. Desi Kakania din Omul fara insusiri al lui Robert Musil pare etalonul care vine cel mai lesne in minte, Herina contine ecouri ale creatiilor unor Stefan Zweig, Joseph Roth ori, prin inserturile de umor si fantastic atent dozate, Bohumil Hrabal. Aspiratia catre Centrul vienez ori budapestan exista; presiunile marginalitatii isi spun cuvintul cu asupra de masura. Insa volumul lui Marian Ilea tradeaza elemente postmoderne care aduc romanul central-european in contemporanul imediat: viata Herinei se desprinde dintre filele unui caiet pe care un alter-ego al autorului il gaseste in urma unui parcurs prin zona respectiva. Descoperirea caietului e sinonima cu un proces de contaminare cu spiritul Herinei, cu o intrare in interstitiul comunitatii in care pluteste un aer excentric si straniu.