pe mihaelaburuiana.com

In volumul de fata, autorul iesean continua tematica aceasta prin intermediul a treisprezece povestiri cu personaje, locuri si intimplari diferite, dar toate unite de acelasi fir rosu: Pogromul de la Iasi, din iunie 1941. (…) Mi-au placut mai multe lucruri la povestirile lui Catalin Mihuleac. In primul rind, ca, desi toate trateaza acelasi subiect, sint diferite: te plimbi, de exemplu, de la Dorohoi la Iasi, la Auschwitz si pina in America Latina, intr-un du-te-vino permanent intre trecut si prezent, trecind printr-o galerie de personaje care mai de care mai memorabile. In al doilea rind, mi-a placut ca, indiferent de poveste, realitatea dureroasa este prezentata cu umor, fie el blind, fie sarcastic, si chiar daca zimbesti discret sau rizi de-a binelea, in coltul ochiului ameninta mereu sa curga o lacrima. Nu in ultimul rind, mi-a placut stilul mucalit, de povestitor experimentat, matur, care stie bine cum s-o intoarca din condei si care, in citeva ocazii, chiar se implica in poveste si ne lasa sa tragem cu ochiul la viata lui.