in Dilema veche, nr. 648

Pina la Catalin Mihuleac, nici un alt scriitor roman nu si-a propus sa acopere fictional, cu asemenea perseverenta, un anume aspect al istoriei. (…) Acest volum de povestiri al lui Catalin Mihuleac, Ultima tigara a lui Fondane, continua preocuparea tematica pentru pogromul din iunie 1941 de la Iasi explorat in romanul de anul trecut, America de peste pogrom (Cartea Romaneasca). Catalin Mihuleac are un plan, admirabil deopotriva moral si literar, oricum ceva foarte rar printre prozatorii romani, si acel plan este sa aduca istoria, vehiculata doar in comunicarile stiintifice, in prim-planul unui public mai tinar, folosindu-se de mijloacele fictiunii. (…) Omogen, deopotriva stilistic, tematic si valoric, volumul de povestiri al lui Catalin Mihuleac reconstituie, cu mijloacele unei fictiuni agreabile, plina de verva si umor, un capitol istoric romanesc antisemit prea putin cunoscut. Il vad ca o contributie literara importanta.