in Suplimentul de cultura nr. 529

(...) iar Moscova-Petuski e o satira cumplita, dar e cumplita pentru ca este adevarata, si in satira aceasta un barbat incearca sa ajunga de la Moscova la Petuski, cu trenul, cum altfel?, sa-si vada fiul prescolar care cunostea deja litera u, si trebuia rasplatit cu un pumn de alune, barbatul calatoreste catre Petuski, unde este asteptat si de o femeie, dar el nu poate sa ajunga pina acolo, pentru ca bea, bea, bea, bea, bea, si toata cartea devine un magnific elogiu ridicat puterii alcoolului de a trece omul de la o statie la urmatoarea, barbatul bea si spune povesti, si asculta povesti, si cunoaste alti barbati si alte femei, el ii da sticlei de votca tot ce este al sticlei de votca, el faureste noi bauturi, amestecindu-le pe cele vechi, el isi plateste calatoria in povesti, desi nasul prefera paharele, dar pe el il indura si asa si-l boteaza Seherezada, si toate se pot cauta si toate se pot intelege cind omul are suficienta bautura cit sa se gindeasca sincer la el si la ceilalti si sa nu ii fie greata de existenta, si Venedikt Vasilievici – laudat fie-i numele! – e blind, e blind cu sufletul omului, el niciodata nu scuipa pe ce e adinc in sufletul omului, el stie ca oamenii au nevoie de toata aceasta betie si de toata aceasta mahmureala ca sa indure, sa indure, sa indure, sa indure, sa indure, caci e singur omul pe pamint, si chiar iubirea, daca mai poti visa la o iubire, e spulberata de realitate, intotdeauna e spulberata de realitate, si atunci trebuie sa bei din nou, ca sa poti visa mai departe, si omul nostru nu ajunge de la Moscova la Petuski, poposeste pe un alt tarim, la fel de fantastic si de crud si de innebunitor cum este intotdeauna ziua in care totul deja s-a baut si aripile sperantelor au fost zdrobite si nici o gara nu mai urmeaza, si trenul ajunge la capat de linie, si nu e nimic dincolo de toate acestea, nimic dincolo, nimic.