pe facebook.com

Ajuns la jumatatea acestui volum, mi se pare destul de clar ca spionajul este o afacere foarte complexa, care incumba multe aspecte, multe tehnice (decriptarea), nu numai cele romantice. Cert este ca Stalin detine si in aceasta prima jumatate un rol important (cum altfel?): se baza pe spionajul clasic (si, mai ales, cel facut de tovarasi occidentali, cu cit mai bine plasati, cu atit mai bine, dar care credeau in utopia criminala comunista) dar, in acelasi timp, paranoia lui il impiedica sa creada prea mult in aceste surse externe, care-i scapau controlului sau direct. O prima concluzie ce poate fi desprinsa: poti avea cele mai bune informatii si surse, conteaza daca si in ce masura decidentul politic ultim (si in sistemele represive acesta este un dictator) crede in ele. Restul este istorie contrafactuala. Cel mai periculos ramine in continuare spionajul din convingere. Mai mult ca sigur, epoca electronica in care ne aflam a schimbat destul de mult datele problemei, diminuind importanta spionajului clasic.