in Dala Demokraten

Istoria tragica pentru multi oameni se contureaza asemeni imaginii fotografice care apare din lichidul de developat in camera obscura. Centrul cartii il constituie o femeie batrina, Vica Delca, bataioasa si, cind e nevoie, rea de gura. Limba ei e ascutita si amuzanta, lipsita de conveniente si ipocrizie. Unde inteapa, lasa urme. Te poti intreba ce au crezut cei de la cenzura, cind au intilnit-o, sub un regim care atunci, in 1984, a mai strins, inca o data, surubul. Personajele au cunoscut timpuri mai bune, dar acum traiesc sub Nicolae Ceausescu, un om cu aceeasi nebunie ca a imparatului Nero si cu o ideologie asemenea celei a conducatorului Coreei de Nord. In puscarie se aflau oameni doar pentru ca inainte de razboi fusesera politicieni de virf sau inalti ofiteri si trebuiau eliminati atunci cind se construia o viata noua. Destinele lor sint pomenite doar in trecere, ele sint ceva obisnuit. Cu ironie este comentata o ordine corupta, in care oportunistii primesc posturi bune inaintea celor capabili. Rasturnarea aceasta s-a petrecut dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, cu partidul comunist la cirma. Atunci, femei si barbati, care inainte au trait o viata burgheza, lipsita de griji si care vorbeau zilnic frantuzeste (de ce?), trebuiau acum sa-si cistige piinea zilnic. In vechile lor apartamente se mutau parvenitii vremilor noi si oportunistii... Am vizitat aceasta tara in anii ʼ80, in noiembrie, cind locuintele, din motive de economie, nu trebuiau sa fie incalzite la mai mult de 13 grade in interior. Regula nu privea insa hotelul meu turistic.