in Svenska Dagbladet

Un intins fragment al romanului este dedicat descrierii orelor dinaintea unei invitatii la ceai. Este unul dintre fragmentele care ma fac sa ma indoiesc de paralela cu Joyce. In schimb, el se apropie de incintatorul capitol al cinei din capodopera Virginiei Woolf, Spre far. Caracterele personajelor sint creionate in replici si reactii subtil insinuante si Mironescu, rational, dar un pic desprins de realitate, are afinitati cu profesorul Ramsay, creatia Virginiei Woolf. Sophie, asemenea sotiei acestuia, Mrs. Ramsay e intuitiva si, la fel ca aceasta, e o prezenta usor enigmatica. Pasajul pare aproape ca un omagiu adus Virginiei Woolf. Imaginea vietii privilegiate a familiei Mironescu te duce cu gindul si la descrierea facuta de Proust acelei clase sociale privilegiate care nu intelege ca deja si-a jucat rolul. Tonul dulce-amar, rautacios, aminteste de precursor, la fel ca si rafinata grija cu care Gabriela Adamesteanu deseneaza detaliile de ambianta.