pe literaturadeazi.ro

Marsul lui Radetzky surprinde cu o precizie si o finete de barometru oscilatiile unei sensibilitati morbide, ce se intrevede in momentele de cumpana pe muchia fragila dintre viata si moarte. Dincolo de formulele mecanice debitate automat de un „creier cazon” se intrevad intuitii nebanuite: «Intr-o strafulgerare de o secunda, sublocotenentul avu revelatia sublima de a deslusi o viziune: vedea vremile rostogolindu-se ca doua stinci pravalite una impotriva celeilalte, iar el, sublocotenentul, era strivit intre ele.» Timpul nu mai are rabdare, evenimentele se precipita, anii devin «dubli, dar falsi, in locul celor simpli, dar veritabili», absorbind personajele in vortexul mortii.