pe revistaechinox.ro

Ludmila Petrusevskaia (Povesti de dragoste, Polirom, 2014) a interiorizat, fara indoiala, ,,invatatura” tolstoiana cu privire la familiile fericite – prin excelenta comune,  care nu prezinta interes estetic – si familiile nefericite – inconjurate de o aura a extra-ordinarului, dezvaluind, la o privire atenta, povesti cu tilc, care lesne se pot transforma in catalizatori pentru trezirea cititorului. […] Citind-o pe Petrusevskaia, ne-am putea spune ca Cehov nu e unicul autor-doctor in literatura rusa. Apetenta pentru relatarea unui caz si lasarea stabilirii diagnosticului la latitudinea cititorului, in urma unui pact fictional incheiat inca de la primele povestiri, devin mult mai vizibile atunci cind povestirile ating dimensiunea pe care o putem numi, in functie de grila pe care o folosim, fie a patologicului, fie a fantasticului.