in Apostrof nr. 8 (303)

M.P.: Care e valoarea pe care i-o acorzi lui Celan ca poet european si cu ce argumente?

G.S.: Poezia lui Paul Celan exprima un continut intens de traire si de reflectie. Citind-o, emotia se instituie si fara prea mult inteles. Trebuie insa mers mai departe, inspre descifrarea (anevoioasa si indelungata) a mesajului sau – poetic si politic deopotriva – tatuat in carnea cuvintelor. Grandoarea acestei opere vine si din faptul ca – luptind pentru un sens istoric – poetul si-a creat treptat, incercind sa-si fereasca scrisul de instrumentalizare si deturnare, un idiom singular, o limba aparte. A fost o sfortare iesita din comun – o fortare (s-a spus adeseori) a limitelor limbajului –, constientizata destul de timpuriu, dupa cum o atesta un fragment (asupra caruia mi-a atras atentia profesorul Corbea) dintr-o scrisoare din 1955 pe care Celan, aflat la Dusseldorf, i-a trimis-o sotiei sale: «la langue dont je fais mes poemes ne depend en rien de celle que l’on parle ici ou ailleurs».