in Romania literara nr. 25

Prin tehnicile esentiale – suprapunerea unor voci lirice diferite pentru reconstituirea unei istorii in mare, colajul de documente, pendularea intre liric si epic – Colonia fabricii imi aminteste de volumul de anul trecut al Mirunei Vlada, Bosnia. Partaj, primita circumspect de o parte a criticii, dar nominalizata deja la doua premii literare importante (Premiile Radio Romania Cultural si Premiile revistei Observator cultural). Nu stiu cum va fi primita Colonia fabricii, de ­abia iesita de sub tipar. Mi se pare insa important sa remarcam efortul acestor tinere poete (as adauga-­o aici si pe Adela Greceanu, cu volumul Si cuvintele sint o provincie) de a iesi din zonele lor de confort, de a impinge granitele experimentului mai departe, riscind chiar inaderenta cititorului la formulele poetice pe care ele le propun. In fond, stim bine, poezia moderna, de la Baudelaire incoace, asa a evoluat: fortind limitele, integrind teme noi, modalitati de expresie nonlirice, contrariind, respingind lirismul in timp ce l-­a reinventat. Colonia fabricii imi pare un pariu cistigat. E un proiect literar inchegat, un volum care „se tine”, cu o structura bine gindita si bine pusa in pagina. In fond, ultimul lucru care ar trebui sa ne preocupe e cit e poezie, cit e proza si ce rol are insertia documentului in literatura. E pur si simplu o carte buna, iar cind asta se intimpla, detaliile analitice pot trece fara probleme in plan secund.