in Convorbiri literare nr. 4

Dincolo de laturile ce tin de morala absoluta, romanul prilejuieste, in sensul dictat de titlu (adica „punct si de capat!”) intilnirea cu impliniri epico-tehnice de calitate si cu un tip de imaginar rafistolat, indepartindu-ne (in sensul cel mai bun si mai profitabil) de senzatia faptelor deja vazute si consumate (literar vorbind). Numarul de scene de neuitat, construirea a doua personaje atit de opuse, elaborarea unui delicat, dar si foarte viu personaj feminin, constructia unei macro-povestiri ce se recompune din povesti atit de diferite, investigarea raului fara ca procesualitatea sa deranjeze, asocierea timp-poveste, toate acestea si multe altele fac din acest roman o carte reusita. Iar romanul in general, ca suprema alcatuire epica, isi probeaza, inca o data, forta.