in Steaua nr. 1-2 (795-796)

Punct si de la capat si Urma, sint, dupa 1990, cele dintii romane cu acest subiect, unde intereseaza atit acuratetea reconstituirii, exactitatea radiografiei, cit si talentul literar al autorilor, nascuti, iata, in anii cind „malaxorul” reeducarii din penitenciarul de la Pitesti functiona din plin, sfarmind vieti, naruind o intreaga istorie, punind intre paranteze si in minciuna viitorul. Apropiindu-si adevarul epocii si al oamenilor prin confesiunea unui martor creditabil, Gabriel Chifu semneaza nu un pact fictional, ci unul al verosimilitatii, structurind tipologii, relatind fapte, (re)creind istoria, cu adevarul ei, in fluxul unui discurs narativ de o incontestabila valoare estetica.