M.R.
: Romanul este structurat pe doua planuri, unul care se petrece in America zilelor noastre, altul care evoca Iasiul din perioada interbelica si chiar din timpul si de dupa al Doilea Razboi Mondial. Celor doua planuri, le corespund doua voci narative diferite: una sarcastica, destul de rece si incisiva; alta neutra si informativa. Cum a fost trecerea de la o voce la alta? A implicat aceasta automat si o schimbare de dispozitie a scriitorului, o stare anume?
C.M.: In timpul scrierii, semanam cu o creatura ciudata, care-si schimba identitatea saptaminal. La un capitol eram o persoana, la urmatorul capitol eram alta persoana… Apoi, reveneam… Si tot asa…
Ce mai incolo si incoace, a fost infernal sa scriu in doua stiluri distincte, sa trec de la o voce narativa la alta. Mai ales ca vocile apartineau unor femei. Si nu orice femei, ci unele puternice, cu personalitate, mindre-n sa. Ce sa va mai spun… Au fost pasaje care m-au devastat, pur si simplu.