pe jurnaldemedia.wordpress.com

Inainte de a asculta poeziile in germana, recitate de Celan insusi si traduse apoi de George State in limba romana, moderatoarea Miruna Vlada i-a provocat pe invitati sa raspunda la o ultima intrebare: «De ce sa-l citim astazi pe Paul Celan?» Bogdan-Alexandru Stanescu a explicat nu numai ca un astfel de demers are sens, ba chiar ar fi recomandat: «Poezia lui vine ca un dus rece, dupa tonele de poezie romaneasca. Apar zeci de volume anual si ai impresia ca asta este poezia. Solutia este sa te intorci putin si sa-ti dai seama ca se poate scrie si altfel – si asta este de fapt poezia». Andrei Oisteanu a reluat in sprijinul argumentatiei sale intrebarea retorica a lui Theodor Adorno: „Cum sa mai scrii poezie dupa Auschwitz?”. «Acum putem pune si noi o intrebare: Cum sa-l mai citesti pe Celan dupa ce a fost scrisa poezie dupa Auschwitz? Celan a fost un destin chinuit, intr-un secol chinuit, care a cunoscut doi frati siamezi ticalosi – fascismul si comunismul. Intr-un fel sau altul Celan a fost martor pentru amindoua si in felul sau a lasat o marturie a unui secol oribil, carind ceva si din cultura Bucovinei, din cultura Bucurestiului in rucsacul sau cu care a traversat granita. Putem si din acesta perspectiva sa-l citim cu mai mare interes. In orice caz, astazi poezia nu este un obiect comercial, stim asta, iar faptul ca unele edituri isi permit sa faca astfel de gesturi culturale mi se pare ca merita un chapeau-bas», a apreciat etnologul initiativa Editurii Polirom.