Impresia este, insa, a unui volum rotund, unitar, semn ca exista niste constante ale scrisului “ stilistice, tematice “ care-l identifica suficient de bine pe Huelle in peisajul literar contemporan. Interesant ca titlul, reproducindul pe cel original al volumului din 2002, nu este, cum se obisnuieste, denumirea uneia dintre povestirile continute, ci o sintagma, un rind din povestirea Melcii, baltile, ploaia.... Povestirile sint, intr-adevar, frumoase, pline de acea atmosfera pe care numai jocul memoriei o poate construi, si descriu fermecatoare istorii derizorii din copilaria si adolescenta naratorului, pe fundalul difuz al unei Polonii comuniste, inca marcata de tragedia razboiului si a ocupatiilor naziste si, apoi, sovietice.