in Observator cultural nr. 728

Un neadaptat al societatii sovietice, un rebel, un june cu probleme de dosar – Erofeev e nascut in 1938 si moare in 1990 –, care nu reuseste sa se adapteze normelor curente din anii stalinismului criminal si ai brejnevismului auster; ce poate face un vesnic sabotor/refuznic al societatii? Stim cu totii, se apuca de bautura. Si o tot duce asa. Slujbe derizorii, viata mediocra, scrie, se vintura de colo-colo, nu prea-i iese nimic. De publicat nici vorba, cine sa-i tiparesca „aiurelile”, ca si in cazul lui Daniil Harms, de care ma voi ocupa imediat. Din dorinta lui de a fi si de a ramine el insusi, cuplata cu nevoia de a scrie si de a bea – mai toti rusii beau zdravan ! –, iese „poemul” de fata. O marturie a unei existente si un RMN al societatii comuniste sovietice. De la Serghei Dovlatov (alt mare prozator si combatant in materie de tras la masea!) nu mai citisem ceva atit de puternic ancorat in societatea din care amindoi au facut parte. O pseudocalatorie de la Moscova la Petuski – cam 200 de kilometri, localitatea exista, am verificat intr-un atlas – este „pretextul” unor aduceri aminte si al unor consideratii de tot felul. Inclusiv despre citeva cocteiluri, cu retete absolut halucinante, in care vodca cu piper se poate combina cu lichidul de frina, cu berea Jigulovskoie, cu samponul „Sadko, negustorul bogat” si cu mai stiu eu ce insecticid etc. „Asta nu mai este bautura, e o muzica a sferelor”, zice autorul. Nu spunem mai mult, ii lasam pe cititorii nostri sa se desfete. E o carte halucinanta despre Rusia si rusi, o proza mai tare decit orice analiza politica, iar Erofeev, un scriitor de rasa. Papa Hem cred ca ar fi apreciat Moscova- Petuski in grad inalt. Alcool pur, 90%, ce mai.