in Cultura nr. 472

Sceptic, atent asupra perspectivelor si in acelasi timp detractor al argumentelor sofistice sau tautologice, al inertiilor teoretice, Cornea isi instruieste de fapt cititorii pentru a deveni ei insisi corectori. Pentru ca, altfel, pusi in fata unei atitudini teoretice total ecumeniste, acestia se vor vedea imediat datori sa se intrebe: din moment ce „nu exista certitudine in cercetare”, cui bono toate aceste contrarii armonizate? Raspunsul lui Cornea este mai mult o plasare a importantei studiului (astazi personalizat si subiectiv) inaintea importantei pretentiilor de autoritate (...)
Paul Cornea ramine unul din cei mai importanti teoreticieni romani (un fel de a nu spune unul din singurii): dar nu de inovatie, caci neangajarea il impiedica sa fie un teoretician de deschidere de concepte, ci de coagulare si compendiu. Acumularea referintelor, interpretarea si armonizarea lor sint lucruri absolut necesare pentru o literatura predominant autoreflexiva.