in Cultura nr. 458

Dramaturgul exceleaza de la bun inceput in prezentarea raporturilor mereu schimbatoare intre viata si moarte, intre realitatea obiectiva si subiectivitatea fiecarui personaj in parte, construind conflicte aparent domestice, dar care primesc semnificatii universale ori general umane si reprezinta meditatii asupra relatilor intre oameni, pe fondul noilor realitati ce dominau cadrul social, politic si cultural american in prima jumatate a secolului XX. Dar O’Neill are si ceea ce se cheama viziune dramatica, deoarece, in ciuda aparentei banalitati a temelor pe care le abordeaza, scriitorul demonstreaza o complexitate a sensurilor si o arta expresiva fara egal in epoca. Viata, pentru protagonistii sai, este un sir de repetitii, un fel de cerc vicios format din posibilitati limitate ca numar, dar dintre granitele si conditionarile carora nu exista scapare.