în revista Steaua, nr. 11-12/2022

O narațiune la persoana întîi, rememorări, personaje puține și necimentate, doi frați, episoade violente, torsionări ale realității, psihologii contorsionate, un final care găzduiește o revelație surprinzătoare (dar, din nou, previzibilă, odată ce ai înțeles modul de a construi povestea utilizat de către Dora Pavel), o demonstrație ideatică și un parfum omniprezent de poezie tristă. Întrun fel, proza Dorei Pavel este ca o autopsie pusă în practică de un croitor de lux. Mîna celui care face tăieturile este precisă, obișnuită cu gestul, dar nu utilizează un bisturiu, ci o pereche de foarfeci. Cusăturile nu se fac cu catgut, cu un ac arcuit sau de-a dreptul un aparat modern de capsat, ci se utilizează fire colorate de mătase, împletite în modele complicate. Organele nu se scot pur și simplu pe cîntar, ci sînt tăiate în forme precise și aranjate pe culori. Morbidul are o tușă estetică puternică, iar demonstrația care presupune sondarea abisală a personajelor se face nu rece, clinic, ci poetic, cu accentul pus nu pe diagnostic, ci pe valoarea metaforică a rezultatului. (…) Fascinant în romanele Dorei Pavel este modul în care autoarea crapă, precum pojghița fină a unui lac înghețat, verosimilul. (…) Crush este un roman spectaculos, unul care cimentează foarte bine profilul Dorei Pavel.