în Suplimentul de cultură, nr. 802

Donnatela e portretul anilor de tranziție prin excelență. E perioada primilor ani care au urmat căderii regimului comunist, iar Beatris Serediuc a reușit o perspec­tivă remarcabilă: tranziția prin ochii unei adolescente dintr-o familie disfuncțională, așa cum erau mult prea multe familii acum mai bine de treizeci de ani. Mai mult de atât, familiile se găseau în fața unei realități pe care nu știau cum să o gestioneze: un șomaj în creș­tere accelerată, o libertate pe care nu o recunoșteau deși o doriseră, un mod de viață în care descopereau că trebuie să învețe să se descurce cu totul și cu totul altfel. Nivelul de trai scăzut al celor mai multe familii devenea un obstacol în calea fericirii. (…) Nu există urmă de îndoială și trebuie semnalat faptul că Beatris Serediuc a scris un roman care, din multe puncte de vedere, lipsea din peisajul autohton al literaturii despre anii de tranziție ai societății românești. Cu ușoare tușe feministe, cu un simț ascuțit al psihologiei emoțiilor, cu un ochi atotcuprinzător al dinamicii familiilor postdecembriste, Donnatela este un roman care merită toată atenția cititorilor.