în România literară, nr. 7-2023

Deși iscat ca proiect cu două decenii în urmă, Dicționarul romanului central-european din secolul XX, coordonat de Adriana Babeți, a apărut abia acum. El întrunește 79 de contributori și discută 256 de romane scrise de 197 de autori în 14 limbi, oferind o privire asupra unei hărți literare de amploare. Decana proiectului îl socotește un „posibil punct de pornire într-o discuție serioasă despre relevanța hărților culturale/ literare în momentul de față“. Desigur, este și asta, căci 14 limbi și peste 256 de romane marchează dens un teritoriu literar pestriț, unde varietatea înseamnă bogăție de resurse. În același timp însă, Europa Mediană rămâne un perimetru flexibil, modificabil în timp ca expresie spațială, asupra căruia s-au exercitat vectori de putere schimbători, dinspre mai multe direcții geografice și exprimându-se în mutații geopolitice redutabile. Nu este de mirare, în aceste condiții, că avem de a face cu un concept cu o geometrie variabilă ce trimite la un teritoriu dintre mări (Intermarium), la o arie geografică străbătută de Dunăre și vertebrată de Carpați din care și România, în integralitatea ei, aș zice că face parte.