- Răzvan VONCU
- Dosar de presă
- 0 likes
- 43 views
Spre deosebire de alți prozatori, Gabriela Adameșteanu lucrează în cicluri ample, fie că scrie ficțiune sau memorialistică. Cei care se întrebau de ce a reeditat nu demult Anii romantici (2014) au primit destul de repede un răspuns. Constând în noul volum Meserii nerecomandate femeilor, răspunsul atestă orientarea demersului memorialistic către formula unui ciclu care – dacă e să mă iau după zvonuri – va mai adăuga încă un titlu, aflat în lucru. Dar, ca și în cazul romanelor autoarei, acest ciclu memorialistic nu se construiește cuminte, pe formula „romanului-fluviu“, în care fluxul amintirii se derulează etapă după etapă. Anii romantici se focalizau asupra „ghemului“ de întâmplări, speranțe și aspirații stimulate de eliberarea din 1989 și a urmărilor lor. Meserii nerecomandate femeilor deschide larg obiectivul „camerei de luat vederi“, cuprinzând întreaga viață a autoarei (ceea ce mă face și mai curios cu privire la conținutul și formula următorului volum). Metoda este cea a benzii lui Möbius: un du-te-vino bine strunit, mereu semnificativ, între trecut și prezent, ca și între realitatea autobiografică și literatură.