în România literară, nr. 22/2024

Cercetarea lui Ștefan Lemny nu este o monografie convențională a familiei cărturarului și domnitorului Moldovei. Realizată dintr-o perspectivă complet diferită – aceea a receptării occidentale a operelor celor doi scriitori Cantemir, tatăl Dimitrie și fiul Antioh – și cu o bază documentară mai greu accesibilă pe meleagurile noastre, cartea este diametral opusă, ca discurs, clasicelor tomuri de exaltare a valorilor naționale, de care istoriografia românească s-a umplut în perioada comunistă. Cartea de față este o contribuție solidă și, în esența ei, incontestabilă la cunoașterea a ceea ce Occidentul a știut despre cultura română în trecut. Pe această cale, ea este și o indispensabilă radiografie a legăturilor culturii române cu Occidentul, din punctul de vedere al acestuia din urmă. Inutil să adaug că o asemenea radiografie se cădea demult făcută și se cere astăzi extinsă și asupra altor cazuri. Prefața pe care marele istoric francez Emmanuel Le Roy Ladurie o oferă cărții lui Ștefan Lemny demonstrează, o dată în plus, cât de false sunt prejudecățile noastre legate de permeabilitatea Europei la realizările spiritului românesc.