în Observator cultural, nr. 1285

Judicios calculată-n proporții, cartea, alcătuită din trei secțiuni, fiecare însoțită de aparate de note, se aranjează nu după un criteriu strict cronologic, ci mai degrabă după unul ce ține de o ordine interioară, așa încât senzația de circularitate și de permutabilitate a părților, de ritm firesc al gândurilor, cu cadențele lor când lente, când accelerate, ne însoțește pe tot parcursul lecturii. Ce merită pus în exergă încă de la început este complexitatea problematică a volumului. Autoarea tratează teme majore, precum istoria personală și istoria literară, ambele modelate de capriciile politicului, condiția de scriitoare, feminitatea și feminismul. Sunt prezente aici modele auctoriale și umane, portrete și analize, afinități și rezerve, mărturisiri, gestația unor proze, geneza unor personaje. Dincolo de incontestabilul merit de „arheologie culturală“ și de inerentul autoportret, remarcabile mi se par ritmul narativ bine strunit, echilibrul dintre implicare și detașare, dintre luciditatea observației și mobilitatea la conștiința celuilalt.