Traducere din limba franceză și note de Alexandru Matei
Explorînd subiecte dintre cele mai variate, de la literatură, filosofie, religie şi arte vizuale la atitudini politice, fenomene sociale şi controverse din lumea culturală franceză a epocii, textele reunite în Intervenţii 2 – articole, interviuri, prefeţe, scrisori – au apărut în perioada 1992-2008 în diverse publicaţii, o parte dintre ele fiind cuprinse în prima ediţie a volumului, Interventions (1998). Polemică, muşcătoare şi critică la adresa lumii contemporane, măcinate de individualism, consumerism şi autoritarisme de tot felul, publicistica lui Michel Houellebecq, considerată de mulţi esenţa gîndirii şi cheia operei sale, vine să completeze portretul legendarului enfant terrible al literaturii franceze, punînd într-o lumină nouă o voce incomodă, foarte controversată, dar inconfundabilă prin incisivitatea şi sensibilitatea ei tulburătoare.
„Luptele lui Houellebecq sînt fundamentale, necesare, ele izvorăsc dintr-o viziune asupra lumii, a omului, a artei şi a problematicii sociale. […] Totul îşi găseşte loc în Intervenţii 2 (mai puţin Bernard-Henri Lévy): oaia Dolly, saloanele de filme pentru adulţi, nemurirea, cartea de buzunar, polemicile pe marginea islamului, feminismul, clonarea, bacteriile, o teorie hilară a petrecerii, cum a afectat tranziţia de la maşina de scris la calculator relaţia cu manuscrisul, autoportrete nemiloase.” (Mediapart)
„Uneori amuzant, adesea inteligent, întotdeauna definitiv.” (Le Figaro)
„O lectură esenţială.” (Les Inrockuptibles)
„«Reflecţiile teoretice» îmi apar, astfel, ca un material romanesc tot atît de bun ca oricare altul, şi chiar mai bun decît multe altele. La fel se întîmplă cu discuţiile, cu interviurile, cu dezbaterile… La fel se întîmplă, şi mai evident, cu critica literară, artistică şi muzicală. Totul ar trebui să se poată transforma într-o carte unică, pe care s-o scriem pînă în pragul morţii; mi se pare un mod rezonabil şi fericit de-a trăi, şi poate chiar realizabil.” (Michel Houellebecq)
Michel HOUELLEBECQ s-a născut în 1958, în insula Réunion. A studiat agronomia la Institutul Naţional de Agronomie Paris-Grignon şi cinematografia la Şcoala Naţională Superioară Louis Lumière, pe care a abandonat-o înainte de obţinerea diplomei din cauza unei crize personale şi profesionale cu care se confrunta. Deşi şi-a început cariera literară ca poet (volumul de debut, La Poursuite du bonheur, primind, în 1991, Premiul Tristan Tzara), a devenit cunoscut publicului larg pentru romanele sale, care i-au adus un succes extraordinar şi recunoaştere internaţională, fiind traduse în peste patruzeci de limbi. Cărţile lui au fost recompensate cu premii prestigioase (printre cele mai importante, Premiul Goncourt, pentru Harta şi teritoriul, şi Premiul IMPAC, pentru Particulele elementare) şi vândute în milioane de exemplare în toată lumea. În 2019, Michel Houellebecq a fost decorat cu Legiunea de Onoare. De acelaşi autor au mai apărut: Extinderea domeniului luptei (1994; Polirom, 2005, 2016), Particulele elementare (1998; Polirom, 2006, 2012), Platforma (2001; Polirom, 2003, 2011), Posibilitatea unei insule (2005; Polirom, 2006, 2014), Inamici publici (2008; Polirom, 2009), în colaborare cu Bernard-Henri Lévy, Intervenţii 2. Urme (2009; Polirom, 2021), Harta şi teritoriul (2010; Polirom, 2011, 2013, 2017) şi Un pic mai rău (2020; Polirom, 2022).
