Traducere, prefata si note de Emil Iordache
O viziune comic-absurda asupra existentei, apartinindu-i unuia dintre maestrii de necontestat ai literaturii underground.
„In regnul lui Harms, corpul uman este supus unor dezmembrari fara limite. Totul poate fi rupt; capul, miinile, picioarele, urechile, narile, maxilarele etc., de parca autorul ar fi un copil dezechilibrat care-si distruge papusile. «Decapitindu-si» personajele, adica reducindu-le la starea de marionete, Harms isi delimiteaza sinecdotic o fauna care nu are legatura decit cu lumea lui. In aceasta lume, functionind numai vointa creatorului, se poate intimpla numai ce vrea el. Iar Harms, in virtutea unei predispozitii anume, a unei fatalitati, a decis sa construiasca aceasta lume ludica, dar nu si vesela.” (Emil Iordache)
„Textul vietii-artei lui Harms s-a pastrat, s-a infiltrat printr-un canal subteran strimt si a provocat numeroase germinatii, atit literare, cit si existentiale, in cultura rusa postbelica, mai precis in acel segment al ei care, pina recent, era mai curind contracultura sau cultura underground-ului.” (A.G. Gherasimova)
Daniil Harms (1905‑1942) – scriitor avangardist rus, considerat unul dintre intemeietorii „literaturii absurdului”. Absolut detasat de „realismul socialist” care domina scena literara a vremii, nu a publicat in timpul vietii decit literatura pentru copii, opera sa incepind sa fie cunoscuta de abia in anii saizeci ai secolului trecut. Astfel, a devenit contemporan cu „teatrul absurdului” practicat de Eugen Ionescu sau Samuel Beckett. Ca si in piesele acestora, care au insa in multe privinte un caracter rationalist, critica remarca in proza si dramaturgia lui Harms un autentic filon tragic si o mai mare profunzime. La doua decenii dupa moarte, opera sa „de sertar” este descoperita si pusa in circulatie mai ales in Occident. Este tradus in engleza, franceza, germana, spaniola, italiana, neogreaca, sirba, bulgara etc. In romaneste, primul volum, cu titlul Un spectacol ratat, a aparut in anul 1982 la Editura Junimea, in traducerea lui Ioan Radin Peianov. Pentru actuala versiune romaneasca a fost utilizata cu precadere editia: Daniil Harms, Literaturnie anekdoti, Olma‑Press, Moskva, 2000,la care s‑au adaugat si unele texte selectate din periodice. La Polirom a publicat Mi se spune capucin (2002, editia a doua, 2008).
