Traducere, nota introductiva, note si comentarii de Mihai Maga
Filosofia secolului al XIII-lea a fost marcata de unul dintre momentele de glorie ale revenirii lui Aristotel in cultura occidentala, in principal datorita numeroaselor traduceri din greaca sau araba care au circulat la vremea respectiva. Apogeul aristotelismului a generat o serie de dispute ce au angajat trei orientari de gindire concurente. Dintre acestea, cel mai putin cunoscuta este „averroismul latin” (sau „aristotelismul heterodox”), printre ai carui protagonisti se numara si Boetius din Dacia. Printre putinele lucrari care s-au pastrat de la filosoful danez se numara si tratatele incluse in acest volum, doua exegeze aristotelice aparute in contextul miscarii aristotelico-averroiste din mediul universitar parizian al anilor 1268-1272. Prima,
De summo bono sive de vita philosophi, dezbate modelul etic intelectual asa cum apare el in
Etica nicomahica, redeschizind discutia asupra idealului moral laic in filosofia medievala. Iar a doua lucrare,
De somniis, reia tratatul aristotelic
De divinatione per somnum, pentru a aborda in mod naturalist problema determinarii viitorului prin vise, demersul intelectual facut din perspectiva noului ideal moral ducind la o concluzie pur rationala.