Traducere din limba engleză de Horia Florian Popescu
Albert Albinus își părăsește nevasta și copilul pentru amanta sa adolescentă, Margot, care vrea să devină star de cinema și se folosește fără scrupule de influența lui Albinus pentru a pune mâna pe roluri. Atunci când Albinus i‑o prezintă lui Axel Rex, se declanșează o serie de evenimente care atrag după ele dezastrul. Rex este la fel de manipulativ ca Margot, iar cei doi încep o relație secretă, pe care Albinus preferă să o ignore. Un hohot în beznă este o carte diferită de stilul obișnuit al lui Nabokov, distingându‑se și prin viziunea sa neagră, înfățișând o lume meschină și plină de cruzime. Este un roman presărat cu nenumărate episoade de umor negru, de o eleganță sardonică, despre dorință, înșelăciune și decepție, o idilă bizară ce are loc pe fundalul Berlinului anilor ’30.
„Un hohot în beznă e o capodoperă ciudată, una dintre cărțile din care nu poți scoate nici măcar o virgulă, căreia nu-i poți adăuga măcar o idee fără s-o strici.” (The London Times Literary Supplement)
„O aventură cinematografică amețitoare, crudă, îngrozitor de amuzantă.” (John Banville)
„Nabokov își scrie proza în singurul fel în care ar trebui scrisă: de parcă fiecare rând, fiecare cuvânt așezat pe hârtie ar fi rodul unui extaz.” (John Updike)
Vladimir Vladimirovici Nabokov s‑a născut în 22 aprilie 1899 la Sankt-Petersburg, într‑o familie foarte cultivată, astfel încît stăpînea impecabil franceza şi engleza încă din copilărie. În 1919, Nabokovii sînt nevoiţi să emigreze, iar în 1922 tatăl scriitorului este ucis de un fanatic rus la Berlin. Nabokov a studiat limbile slave şi romanice la Trinity College din Cambridge pînă în 1922. Apoi a locuit la Berlin (1923‑1937) şi Paris (1937‑1940), scriind cu fervoare, în rusă, mai multe romane, zeci de povestiri, sute de poeme şi cîteva drame. În 1925 s‑a căsătorit cu Vera Slonim. În perioada respectivă, şi‑a întreţinut familia din traduceri, lecţii de engleză şi tenis, precum şi ca autor de cuvinte încrucişate în rusă şi analist de şah. În 1940 a plecat în America, împreună cu soţia şi fiul lui, de teamă să nu fie trimis într‑un lagăr de concentrare. A predat la universităţile Wellesley, Harvard şi Stanford. Între 1948 şi 1959 a fost profesor de literatură rusă la Cornell University. Pasionat de entomologie, Nabokov a descoperit în 1944 o (sub)specie de fluture care‑i va purta numele: Lycaeides melissa samuelis Nabokov. A tradus în engleză Evgheni Oneghin de Puşkin şi Un erou al timpului nostru de Lermontov. Este autorul mai multor lucrări de critică literară, dintre care studiul despre Gogol (1944) este foarte important pentru înţelegerea artei acestuia. Din seria rusă a scrierilor lui Nabokov, publicate sub pseudonimul V. Sirin, fac parte romanele Maşenka (1926), Rege, damă, valet (1928), Apărarea Lujin (1930), Ochiul (1930), Glorie (1932), Un hohot în beznă (1932), Disperare (1934), Invitaţie la eşafod (1936), Darul (1937-1938). După stabilirea în Statele Unite, începe strălucita sa carieră de romancier în limba engleză. Publică Adevărata viaţă a lui Sebastian Knight (1941), Blazon de bastard (1947), Lolita (1955), Pnin (1957), Foc palid (1962, roman în versuri, cu adnotări), Ada sau ardoarea (1969), Lucruri transparente (1972) şi Priveşte-i pe arlechini! (1974). În 1967 îi apare volumul autobiografic Vorbeşte, memorie. Pentru activitatea sa literară, Nabokov a fost distins cu National Book Foundation Medal. S‑a stins din viaţă la Montreux, în 1977.
