(ediție de buzunar)
Autori: Varujan VosganianNominalizare în cadrul Galei Premiilor Radio România Cultural, secțiunea „Proză”, ediția 2014
Nominalizare la Premiile revistei Observator cultural, ediția 2014, secțiunea „Proză”
Nominalizare la Premiile Uniunii Scriitorilor din România pentru anul 2013, secțiunea „Proză”, dar autorul s-a recuzat de la selecția finală
„Ceea ce se desfăşoară în faţa ochilor noştri, prin Jocul celor o sută de frunze, este plin de sofisme magice, imprevizibil şi antrenant, ca o mare reţea subterană de rădăcini emiţând imagini halucinogene ce se ridică direct în inimile noastre.” (Badische Zeitung)
„Jocul celor o sută de frunze este o carte fascinantă ce reconfirmă, după Cartea şoaptelor, valoarea autorului. Volumul îşi datorează farmecul magiei personajelor şi întâmplărilor.” (Berliner Zeitung)
„Cu Cartea şoaptelor, Vosganian a avut un mare succes internaţional. Noul volum e mai mult decât o Carte a şoaptelor, e elegia unei întregi generaţii pierdute.” (Tages-Anzeiger)
„Ca şi în Cartea şoaptelor, Varujan Vosganian îşi încântă cititorul cu limbajul său în acelaşi timp poetic şi laconic. Cu Jocul celor o sută de frunze, Varujan Vosganian a ridicat un adevărat monument literar.” (Radio Bavaria)
Varujan VOSGANIAN s‑a născut la 25 iulie 1958, în Craiova. Copilăria şi adolescenţa şi le‑a petrecut la Focşani. A absolvit Liceul „Alexandru Ioan Cuza” din Focşani, apoi Facultatea de Comerţ a Academiei de Studii Economice şi Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti. Este preşedintele Uniunii Armenilor din România şi preşedintele Uniunii Scriitorilor. Timp de trei decenii (1990‑2020) a fost membru al Parlamentului României, fiind între decembrie 2006 şi decembrie 2008 ministru al Economiei şi al Finanţelor, iar între decembrie 2012 şi octombrie 2013 ministru al Economiei şi Comerţului. Lucrările sale includ şase volume de poezie: Şamanul albastru (1994), Ochiul cel alb al reginei (2001), Iisus cu o mie de braţe (2005), pentru care a primit premiul „Nichita Stănescu” la Chişinău, Cartea poemelor mele nescrise (2015), Ei spun că mă cheamă Varujan (2019) şi Neîndemânatic de viu (2023). La Editura Polirom a mai publicat romanele Cartea şoaptelor (2009; ediţia a II‑a, 2012; ediţia a III‑a, 2017), Copiii războiului (2016) şi Patimile după Gödel (2020), volumele de nuvele Jocul celor o sută de frunze şi alte povestiri (ediţia I, 2013), apărut în germană şi bulgară, Statuia comandorului (2018; ediţia I, Ararat, 1994), Povestiri despre oameni obişnuiţi (2022), precum şi volumul autobiografic Dublu autoportret (2024). Romanul Cartea şoaptelor a fost distins cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (2009), Premiul „Cartea anului 2009” acordat de revista România literară, Premiul revistei Convorbiri literare, secţiunea proză (2009), Marele Premiu pentru Proză – Trofeul „Mihail Sebastian” (NIR AM ART, Spania), Premiul revistei Observator cultural, secţiunea proză (2009), Premiul Generaţiei ’80, „Gheorghe Crăciun” (2010), Marele Premiu de Literatură al Europei Centrale ANGELUS şi Premiul pentru cea mai bună traducere în cadrul Galei Premiului Literar al Europei Centrale „Angelus”, ediţia 2016. Cartea şoaptelor a fost, de asemenea, nominalizată pentru cea mai bună traducere a anului în Statele Unite, Spania şi Germania. Romanul a fost tradus în spaniolă, italiană, armeană, ebraică, franceză, germană, suedeză, neerlandeză, cehă, poloneză, portugheză, maghiară, bulgară, persană, norvegiană, engleză, croată şi sârbă. Romanul Cartea şoaptelor a fost desemnat în anul 2015, prin proiectul Worldwide Reading, cartea‑simbol pentru condamnarea crimei de genocid.
