978-973-46-7388-9
978-973-46-7389-6
2019
(ediție de buzunar)
Autori: Haruki MurakamiTraducere din limba japoneză de Iuliana Oprina
Un tânăr pictor de curând divorţat se mută într-o casă izolată, la munte. Boemă, cu grădină, situată în mijlocul pădurii, casa, pe care i-o încredinţează un amic, fiul unui celebru pictor nihonga, pare locul ideal în care tânărul o poate lua de la capăt, încercând să-şi depăşească lipsa de inspiraţie. Numai că, la scurtă vreme după ce hotărăşte să renunţe la tablourile pe care le realizase pentru bani, primeşte, în schimbul unei sume uriaşe, o comandă de portret din partea unui personaj misterios. Oferta nu pare a fi doar o surpriză întâmplătoare. După cum pare suspect şi momentul în care pictorul găseşte, înfăşurat în hârtie şi ascuns de privirile tuturor, un tablou straniu ce-i aparţine stăpânului casei, înfăţişând scene bizare inspirate din Don Giovanni, faimoasa operă a lui Mozart.
Uciderea Comandorului este un roman despre singurătate, război şi artă, o carte uimitoare a unuia dintre cei mai îndrăgiţi scriitori contemporani, dar şi un omagiu adus capodoperei Marele Gatsby.
Haruki MURAKAMI, unul dintre cei mai populari scriitori japonezicontemporani, s‑a născut în 1949, la Kyōto. A studiat teatrulla Universitatea Waseda din T½ky½. Experienţa de proprietar alunui bar în care se cânta jazz (reflectată în romanul său din 1992, La sud de graniţă, la vest de soare) şi cea de traducător al operelor lui F. Scott Fitzgerald, John Irving, Truman Capote şi Raymond Carver îşi vor spune cuvântul în formarea sa ca mesager al unei Japonii occidentalizate – un ţinut amăgitor, lipsit parcă de suflet şi suflu, al cărui spirit străvechi pare să fi dispărut aproape în întregime. Primul său roman, Ascultă cum cântă vântul (1979), i‑a adus Premiul Gunzo, fiind urmat de Pinball, 1973 (1980) şi În căutarea oii fantastice (1982, distins cu Premiul Noma). În 1987 a publicat Pădurea norvegiană, bestseller internaţional, tradus în numeroase limbi şi vândut în milioane de exemplare. Murakami a mai publicat volumul de interviuri Underground. Atentatul de la Tokio şi spiritul japonez (1997) şi romanele La capătul lumii şi în ţara aspră a minunilor (1985, pentru care a primit Premiul Tanizaki), Dans dans dans (1988), Cronica păsării‑arc (1994, nominalizat la prestigiosul IMPAC Dublin Literary Award), Iubita mea, Sputnik (1999), Kafka pe malul mării (2002), 1Q84 (2009‑2010), Tsukuru Tazaki cel fără de culoare şi anii săi de pelerinaj (2013) şi Uciderea Comandorului (2017), precum şi volumele de povestiri sau eseuri Elefantul a dispărut (1993), După cutremur (2000), Salcia oarbă, fata adormită (2006), Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă (2007), Pur şi simplu despre muzică (2011), Meseria de romancier (2015) şi Persoana întâi singular (2022). A fost nominalizat în repetate rânduri la Premiul Nobel.
