(ediție de buzunar)
Autori: Henryk SienkiewiczPremiul Nobel pentru Literatură 1905
Traducere din limba polonă și note de Stan Velea
Prin foc şi sabie face parte, împreună cu romanele Potopul şi Pan Wołodyjowski, dintr-o amplă trilogie dedicată istoriei Poloniei. Cu măiestria unui virtuoz, Sienkiewicz zugrăveşte una dintre cele mai frămîntate perioade din istoria medievală – răscoala cazacilor şi a ţăranilor ucraineni de pe cuprinsul Poloniei –, surprinzînd nu doar evenimentele, ci şi o întreagă paletă de virtuţi şi pasiuni omeneşti. Deşi de cele mai multe ori consemnează evenimente istorice autentice, iar unele dintre personaje au existat în realitate, Prin foc şi sabie este mult mai mult decît o cronică de epocă, împletind în ţesătura sa meşteşugită istoria unei prietenii aparent indestructibile între fraţi de arme şi o poveste de iubire cum puţine se întîlnesc în literatura universală.
„Oamenii se mişcară, un vifor învioră parcă mulţimea de oşteni, apoi se iscară deodată murmure. Cuvintele «Vine oastea!» zburară ca o săgeată de la un capăt al întăriturilor la celălalt. Luptătorii începură să se îmbulzească, să se împingă, să se frămînte. Murmurul aici creştea, aici se potolea, toate mîinile făceau streaşină ochilor, toate privirile erau aţintite cu încordare în depărtare şi inimile băteau să se spargă. Se uitau cu toţii, ţinîndu‑şi răsuflarea, pradă îndoielii şi nădejdii. Deodată, sub arcul multicolor sclipi ceva care devenea tot mai limpede; ieşea din ceaţa depărtărilor, se apropia din ce în ce mai mult şi se vedea din ce în ce mai bine, pînă cînd, în cele din urmă, se arătară pîlcuri, stindarde, tuiuri, apoi o pădure de steguleţe şi ochii nu se mai îndoiră; erau oşteni.”
Henryk Sienkiewicz (1846-1916) este unul dintre cei mai cunoscuţi prozatori polonezi. Şi-a făcut studiile la Universitatea Imperială din Varşovia, urmând mai întâi Facultatea de Medicină, apoi pe cea de Drept şi în cele din urmă transferându-se la Institutul de Filologie şi Istorie, unde şi-a descoperit pasiunea pentru limba polonă veche. Din această perioadă datează primele încercări literare. A publicat primul roman în 1872, în foileton, în revista Wieniec. A colaborat la revista Wieniec, la Gazeta Polska şi la alte publicaţii, construindu-şi o carieră jurnalistică de succes. A scris numeroase romane şi nuvele care s-au bucurat de aprecierea publicului şi de elogiul criticii. Dintre acestea amintim: trilogia istorică ce cuprinde romanele Prin foc şi sabie (1884), Potopul (1886) şi Pan Wołodyjowski (1888), Fără ideal (1891), Familia Połaniecki (1895), Quo Vadis (1896), Cavalerii teutoni (1900), Pe câmp de glorie (1906), Convulsii (1910), Prin pustiu şi junglă (1912). În 1905 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură. Romanele sale au fost traduse în numeroase limbi şi ecranizate în repetate rânduri.
