Premiul Nobel pentru Literatură 1999
Traducere din limba germană și note de Mariana Bărbulescu
Nominalizare la Premiile Galei Industriei de Carte din România, ediția 2015, secțiunea „Cea mai bună traducere”
Ani de cîine (1963) este volumul ce încheie „trilogia Danzigului”, după Toba de tinichea (1959) şi Pisica şi şoarecele (1961). Alcătuit din trei părţi aparent autonome, datorită perspectivelor narative asumate de voci diferite, romanul urmăreşte destinele lui Eduard Amsel (pe jumătate evreu, artist, impresar, profet al miracolului economic, antreprenor) şi Walter Matern (actor, suspect de simpatii comuniste, antisemit, voluntar în armata germană, demascator al trecutului nazist) pe parcursul a patru decenii – înaintea, în timpul şi după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Prietenia celor doi, durabilă şi totodată ambivalentă – o relaţie extrem de complicată de prietenie-ură-trădare –, reflectă istoria Germaniei, este supusă presiunilor acesteia şi se deformează după regulile ei, care nu de puţine ori afectează în profunzime identitatea personajelor.
Günter GRASS s‑a născut în 16 octombrie 1927, la Danzig, unde şi‑a petrecut copilăria şi adolescenţa. La şaptesprezece ani s-a înrolat în Waffen-SS, iar în 1945 a fost luat prizonier de americani. După război a urmat Academia de Artă din Düsseldorf (1947-1952), apoi Universitatea de Arte Plastice din Berlin. A trăit un timp la Paris, apoi în Italia, iar din 1960, în Berlinul de Vest şi la ţară, în landul Schleswig‑Holstein. A debutat în 1956 cu volumul de poezii Avantajele găinilor‑giruetă, dar ulterior s‑a afirmat ca prozator, cu romanul care îl va consacra pe plan internaţional, Toba de tinichea (1959). Împreună cu Pisica şi şoarecele (1961) şi Ani de câine (1963), acesta intră în alcătuirea „Trilogiei Danzigului”. Poet, prozator şi dramaturg, Günter Grass a publicat numeroase cărţi, dintre care amintim romanele Anestezie locală (1969), Calcanul (1977), O chestiune încurcată (1995) şi În mers de rac (2002), volumele de proză scurtă Întâlnire la Telgte (1979), Rubrica naşteri sau germanii sunt pe moarte (1980) şi Povestiri lugubre (1992), volumul de eseuri şi polemici politice Din jurnalul unui melc (1972), volumele de versuri Ultimul dans (2003) şi August stupid (2007). În 2006 i-a apărut prima carte de memorii, Decojind ceapa, urmată doi ani mai târziu de Aparatul de fotografiat, ambele stârnind controverse aprinse. Activitatea sa literară a fost recompensată cu cele mai prestigioase distincţii, culminând cu Premiul Nobel pentru Literatură (1999). A încetat din viaţă în 2015. La Editura Polirom au apărut: În mers de rac (2002, 2013), Toba de tinichea (2005, 2007, 2012, 2018), Decojind ceapa (2007, 2012), Anestezie locală (2008), Pisica şi şoarecele (2009, 2020), Aparatul de fotografiat (2010), Secolul meu (2011), Între Germania şi Germania (2012), Cuvintele Fraţilor Grimm (2013) şi Ani de câine (2014, 2020).
