Matei Vişniec s‑a remarcat în anii ’80 ca poet, apoi ca dramaturg ale cărui piese, cu largă circulaţie în mediul literar, sunt interzise pe scenele profesioniste. În 1987 părăseşte România şi se stabileşte în Franţa, unde lucrează pentru Radio France Internationale. Piesele sale în limba franceză apar la Actes Sud – Papiers, Lansman, Non Lieu, Espace d’un instant, L’Oeil du Prince. Numele său figurează pe afişe teatrale în peste 40 de ţări. În ultimii ani Matei Vişniec s‑a remarcat şi ca romancier. Dintre volumele publicate amintim: Păianjenul în rană (teatru, 2007), Groapa din tavan (teatru, 2007), Omul-pubelă. Femeia ca un câmp de luptă (teatru, 2007), Cafeneaua Pas‑Parol (roman, 2008, Polirom, 2014); Cronica ideilor tulburătoare sau despre lumea contemporană ca enigmă şi amărăciune (eseu, 2010, Polirom, 2019), Sindromul de panică în Oraşul Luminilor (2009, Polirom, 2012; roman distins cu Premiul revistei Observator cultural), Domnul K. eliberat (2010, Polirom, 2015; roman nominalizat la Premiul Naţional de Proză al Ziarului de Iaşi), Dezordinea preventivă (roman, 2011, Polirom, 2017); Cabaretul cuvintelor (teatru, 2012, Polirom, 2018), Negustorul de începuturi de roman (2013, Polirom, 2014; volum distins cu Premiul „Augustin Frăţilă” pentru cel mai bun roman, Premiul Naţional de Proză al Ziarului de Iaşi şi Premiul liceenilor pentru cea mai îndrăgită carte a anului 2013, în cadrul Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere, Iaşi), Iubirile de tip pantof, iubirile de tip umbrelă... (roman, 2016, Polirom, 2018), Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele (piesă pentru copii, Arthur, 2016), Ultimele zile ale Occidentului (povestiri, Polirom, 2018), Un secol de ceaţă (roman, Polirom, 2021).
