Lazăr VLĂSCEANU (1946-2024) a fost profesor la Universitatea din Bucureşti, Departamentul de sociologie, unde a predat cursuri de introducere în sociologie, metodologia cercetării, analiză instituţională, teorii ale modernităţii şi globalizării. Interesele sale de cercetare s-au orientat către sociologia educaţiei şi analiza inegalităţilor şi stratificării sociale. A publicat, printre altele, studii şi volume consacrate analizei modernităţii sau performanţelor sistemelor de învăţământ superior şi cercetare. Coautor (împreună cu M.G. Hîncean) al volumului Modernitatea românească (2014), care analizează geneza şi funcţionarea instituţiilor moderne şi influenţa lor asupra ritmurilor, direcţiilor şi performanţelor dezvoltării economice şi sociale a României moderne şi contemporane. De-a lungul timpului a avut responsabilităţi în sisteme româneşti de conducere universitară şi, pe plan global sau european, în cadrul UNESCO.
