Prefata de Mircea Iorgulescu
Editia a II-a
Un azil de batrini izolat pe malul marii, in vecinatatea unei mlastini, a unor faleze de marmura si a unui sat de pescari. Este locul in care Daniel Petric, un sculptor fara vocatie, dupa experiente lamentabile (adolescent fiind, trece printr-o scoala de corectie, apoi este internat intr-un ospiciu, ajunge si la puscarie), descopera o realitate absurda, o viata guvernata de frica, ura, denunturi, lasitati agresive, violenta si amenintare.
„«Omul norocos» din romanul lui Octavian Paler se afla in captivitatea fara speranta a cosmarului permanent si generalizat. Totul in aceasta carte, una dintre cele mai intunecate carti din toata literatura romana, e cosmar, halucinatie, un nesfirsit vis rau. Delirul oniric angoasat s-a substituit realitatii complet si ireversibil. Nu sint anulate diferentele, frontiera dintre veghe si vis, pragul dintre real si cosmaresc: anulat este realul insusi, anulata e starea de veghe. Un roman de ambianta fantastica, o parabola neagra si enigmatica, in genul prozei lui Franz Kafka, Dino Buzzati, Julien Gracq, Samuel Beckett si, dintre romani, A.E. Baconsky. Si un roman sardonic, titlul fiind – era evident dupa numai citeva pagini – in raspar. O antifraza, figura retorica in perfect acord cu umorul taciturn al scriitorului.” (Mircea Iorgulescu)
Octavian Paler s‑a născut la 2 iulie 1926, în comuna Lisa, judeţul Braşov.
Va urma, ca bursier, Liceul „Spiru Haret” din Bucureşti (1937‑1944), făcînd însă ultima clasă la Liceul „Radu Negru” din Făgăraş şi susţinînd bacalaureatul la Sibiu, în 1945. Este, concomitent, student la Facultatea de Litere şi Filosofie, respectiv Facultatea de Drept din Bucureşti (1945-1949).
După absolvire, e recomandat de Tudor Vianu pentru a rămîne asistent la Catedra de Estetică, însă declină propunerea şi se angajează la Radiodifuziune. Aici va fi corespondent special, apoi redactor‑şef adjunct la redacţia culturală. Este corespondent Agerpres la Roma, cîteva luni, la sfîrşitul anului 1964, iar în următorii ani director general al Televiziunii Române (1965‑1968), director general adjunct la Radio (1968‑1970), redactor-şef la România liberă (1970‑1983).
Demis în 1983 din motive politice, se va pensiona medical în acelaşi an, reintrînd în „arenă” odată cu Revoluţia din 1989, cînd devine director onorific al ziarului România liberă. Ulterior s‑a aflat în aceeaşi postură la Cotidianul. Scriitorul a debutat publicistic în 1958, cu versuri în Luceafărul, iar editorial, abia în 1970, cu volumul de poezii Umbra cuvintelor.
Urmează, pe linia jurnalelor de călătorie sau pe cea a literaturii parabolice, volumele care i‑au dimensionat statura de important autor contemporan: Drumuri prin memorie (Egipt-Grecia, 1972, Italia, 1974; ediţia a III‑a, Polirom, 2009), Mitologii subiective (1975; ediţia a III‑a, Polirom, 2008, 2016), Apărarea lui Galilei (1978; Premiul Academiei Române; ediţia a III‑a, Polirom, 2009, 2013), Scrisori imaginare (1979; ediţia a V‑a, Polirom, 2010, 2016), Caminante (1980; Premiul Uniunii Scriitorilor; ediţia a III‑a, Polirom, 2010), Viaţa pe un peron (1981; ediţia a V‑a, Polirom, 2011, 2014), Polemici cordiale (1983; ediţia a II‑a, Polirom, 2008, 2013), Un om norocos (1984; ediţia a II‑a, Polirom, 2008, 2015), Un muzeu în labirint (1986), Viaţa ca o coridă (1987; ediţia a II‑a, Polirom, 2009), Don Quijote în Est (1993; ediţia a II‑a, Polirom, 2010, 2017), Vremea întrebărilor (1995; ediţia a II‑a, Polirom, 2011), Aventuri solitare (1996; ediţia a II‑a, Polirom, 2008, 2017), Deşertul pentru totdeauna (2001; ediţia a II‑a, Polirom, 2009, 2012), Autoportret într-o oglindă spartă (2004; ediţia a III‑a, Polirom, 2010, 2015), Calomnii mitologice (2007; ediţia a III‑a, Polirom, 2013, 2017).
În 2005 a primit Premiul Opera Omnia al Uniunii Scriitorilor.
Octavian Paler a încetat din viaţă pe 7 mai 2007, la Bucureşti.
