978-973-46-2090-6
978-973-46-3001-1
2011
Seria de autor „N. Steinhardt” apare in coeditare cu Manastirea „Sfinta Ana” Rohia.
Editie ingrijita, note, studiu introductiv, referinte critice si indici de George Ardeleanu
Repere biobibliografice de Virgil Bulat
In genul tinerilor... (1934) reprezinta volumul de debut al lui N. Steinhardt.
„Ceea ce avem aici este o parodie a insurgentei, o pastisare a nonconformismului, o negatie a negatiei, in ultima instanta, de pe pozitiile conservatorismului burghez. Am aduce insa si alte explicatii. In primul rind, pastisa din In genul... tinerilor nu este una vitriolanta, nu desfiinteaza; presupune, dimpotriva, o ascunsa relatie de complicitate, un fel de exercitii de admiratie cioraniene avant la lettre. N. Steinhardt recunoaste: «A fost cartea mea un act de critica, dar inapoia criticii se aflau paradoxul si admiratia. A fost si din partea mea un act de revolta sau mai bine zis de neconformism tineresc, un act de contestare, daca nu obraznic, in orice caz ludic».” (George Ardeleanu)
N. Steinhardt se naște la București pe 29 iulie 1912. Își face debutul publicistic foarte de timpuriu în revista Liceului „Spiru Haret”. Își ia bacalaureatul în 1929 și frecventează cenaclul „Sburătorul”, iar în 1932 își ia licența în Drept. În 1934 începe să colaboreze la Revista burgheză și publică sub pseudonimul Antisthius volumul parodic În genul… tinerilor. Își ia doctoratul în Drept în 1936. În 1935 și 1937 publică împreună cu Emanuel Neuman studiile Essai sur une conception catholique du Judaïsme și Illusions et réalités juives. Colaborează la Libertatea și la Revista Fundațiilor Regale. După război, publică pentru scurtă vreme în Universul literar, Victoria, Tribuna poporului și, din nou, Revista Fundațiilor Regale. Refuză să colaboreze cu noul regim. În 1960 este anchetat, apoi condamnat în „lotul Noica-Pillat” la 12 ani de muncă silnică. Trece prin închisorile Jilava (unde este botezat de părintele Mina Dobzeu), Gherla și Aiud. Eliberat în august 1964, va reveni după câțiva ani în lumea literară prin traduceri, medalioane, cronici etc. În 1972 termină prima versiune a capodoperei sale, Jurnalul fericirii. Publică volume de eseuri și de critică foarte bine primite, deși unele sunt puternic cenzurate. Monah din 1980, rămâne activ pe terenul eseisticii și al criticii. Se stinge la 30 martie 1989.
