Seria de autor „N. Steinhardt” apare in coeditare cu Manastirea „Sfinta Ana” Rohia.
Editie ingrijita, note, studiu introductiv si referinte critice de Stefan Iloaie
Repere biobibliografice de Virgil Bulat
Indici de Macarie Motogna
Volumul contine CD audio cu Predica la Duminica Ortodoxiei (asculta un fragment)
Volumul reprezinta o sinteza a textelor si a gindirii teologice ale lui Steinhardt, dar si o incununare a tuturor scrierilor cunoscutului critic si eseist increstinat in inchisoarea de la Jilava si calugarit la Manastirea Rohia din Maramures.
„Volumul de cuvintari al parintelui Nicolae Delarohia (N. Steinhardt) reprezinta o sinteza a textelor si a gindirii sale teologice, dar si o incununare a tuturor scrierilor cunoscutului critic si eseist increstinat in inchisoarea de la Jilava si calugarit la Manastirea Rohia din Maramures. Cuvintarile parintelui Nicolae sint mai mult decit predici sau omilii in sensul propriu al termenilor. Nu doar stilul, ci mai ales continutul, tipul de abordare, incursiunile in alte domenii, exemplele din diferite discipline, citatele din cei mai diversi autori fac din ele ceea ce specialistii au numit «eseu teologic». Desi intocmite si scrise fragmentar, la distante mari de timp una de alta, cuvintele de credinta alcatuiesc un mozaic tematic bogat si isi regasesc unitatea in intentia de construire a unui indrumar teoretic, dar mai ales practic al crestinului autentic si neidealizat, sincer si nefatarnic, atent cu sine, dar si cu ceilalti.” (Stefan Iloaie)
N. Steinhardt se naște la București pe 29 iulie 1912. Își face debutul publicistic foarte de timpuriu în revista Liceului „Spiru Haret”. Își ia bacalaureatul în 1929 și frecventează cenaclul „Sburătorul”, iar în 1932 își ia licența în Drept. În 1934 începe să colaboreze la Revista burgheză și publică sub pseudonimul Antisthius volumul parodic În genul… tinerilor. Își ia doctoratul în Drept în 1936. În 1935 și 1937 publică împreună cu Emanuel Neuman studiile Essai sur une conception catholique du Judaïsme și Illusions et réalités juives. Colaborează la Libertatea și la Revista Fundațiilor Regale. După război, publică pentru scurtă vreme în Universul literar, Victoria, Tribuna poporului și, din nou, Revista Fundațiilor Regale. Refuză să colaboreze cu noul regim. În 1960 este anchetat, apoi condamnat în „lotul Noica-Pillat” la 12 ani de muncă silnică. Trece prin închisorile Jilava (unde este botezat de părintele Mina Dobzeu), Gherla și Aiud. Eliberat în august 1964, va reveni după câțiva ani în lumea literară prin traduceri, medalioane, cronici etc. În 1972 termină prima versiune a capodoperei sale, Jurnalul fericirii. Publică volume de eseuri și de critică foarte bine primite, deși unele sunt puternic cenzurate. Monah din 1980, rămâne activ pe terenul eseisticii și al criticii. Se stinge la 30 martie 1989.
