Traducere din limba engleză şi note de Ionuţ Chiva
„Povestirea se scria de la sine şi mi-era greu să ţin pasul cu ea. Am mai cerut un rom St. James şi, de fiecare dată cînd îmi ridicam ochii din caiet sau îmi ascuţeam creionul cu ascuţitoarea, lăsînd spirala subţire de rumeguş să cadă în farfurioara pe care era aşezat paharul cu rom, mă uitam la fată. Te-am văzut, frumuseţe, şi de-acum eşti a mea, indiferent pe cine aştepţi şi chiar dacă n-o să te mai văd niciodată, mi-am spus. Eşti a mea şi tot Parisul e al meu, iar eu sînt al acestui caiet şi al acestui creion. După care m-am întors la scris şi am pătruns adînc în povestire şi m-am pierdut în ea. Acum nu se mai scria de la sine, ci eu eram cel care o scria, aşa că nu mi-am mai ridicat privirea, nici n-am mai avut idee de trecerea timpului, am uitat unde sînt şi nici n-am mai cerut rom St. James. Mă săturasem de rom St. James fără să-mi dau măcar seama. După care am terminat povestirea şi eram foarte obosit. Am recitit ultimul paragraf... mi-am ridicat privirea şi m-am uitat după fată, dar plecase. Sper c-a plecat cu un tip de treabă, mi-am spus. Însă eram trist.” (Ernest Hemingway)
Ernest Miller Hemingway (1899-1961) este unul dintre marii prozatori americani ai secolului XX şi un clasic al literaturii universale. Scrierile lui s-au bucurat de un succes imediat încă din timpul vieţii. Hemingway a primit în 1953 Premiul Pulitzer, în 1954 Premiul Nobel, iar multe dintre cărţile lui au fost ecranizate la scurt timp după apariţie. A avut o viaţă extrem de tumultuoasă: s-a căsătorit de patru ori, a fost vînător şi pescar pasionat, a participat la ambele conflagraţii mondiale şi la Războiul Civil din Spania. În Primul Război Mondial a lucrat ca şofer de ambulanţă, a fost rănit pe frontul italian, iar guvernul Italiei i-a acordat Medaglia d’argento pentru eroism. După război devine corespondent al ziarului Toronto Star, iar în 1921 se mută la Paris, unde o cunoaşte pe Gertrude Stein şi intră în cercul intelectualilor americani expatriaţi, ce va fi cunoscut ulterior sub numele de Generaţia pierdută. Printre apropiaţii săi din acea epocă se numără poetul Ezra Pound şi prozatorul Francis Scott Fitzgerald. În aceeaşi perioadă (1926) apare şi primul roman de succes al lui Hemingway, The Sun Also Rises (tradus în română cu titlul Fiesta), o carte cu tentă autobiografică ce descrie, printre altele, viaţa comunităţii americane din Europa. În timpul Războiului Civil din Spania a lucrat ca jurnalist. Simpatizant al republicanilor de stînga, Hemingway rupe prietenia cu John Dos Passos din pricina reportajelor acestuia despre atrocităţile comise de ambele tabere implicate în război. Viaţa agitată a marelui prozator a reprezentat o sursă de inspiraţie pentru multe dintre cărţile sale. Printre ele se numără şi romanele care l-au făcut cunoscut lumii întregi, precum For Whom the Bell Tolls (Pentru cine bat clopotele, 1940; Polirom, 2008, 2014), dar şi numeroasele povestiri şi nuvele publicate de-a lungul vieţii. Hemingway atinge culmea gloriei literare după apariţia, în 1952, a microromanului The Old Man and the Sea (Bătrînul şi marea; Polirom, 2007, 2014). Din proza lui Hemingway au mai apărut în traducere, unele în mai multe ediţii, Adio, arme, Grădina Raiului, A avea şi a nu avea, Dealurile verzi ale Africii, Moarte după-amiaza, Puhoaiele primăverii, Zăpezile de pe Kilimanjaro şi alte povestiri şi Insulele lui Thomas Hudson.
