Zapezile de pe Kilimanjaro si alte povestiri este cel de-al doilea titlu aparut in Seria de autor „Ernest Hemingway”, deschisa de microromanul Batrinul si marea.
Zapezile de pe Kilimanjaro si alte povestiri este o colectie de naratiuni scurte, cu un puternic caracter autobiografic, avind ca subiect pasiunea reala a autorului pentru vinatoare, pescuit, coride, schi, box, safari, precum si experientele acestuia din timpul razboiului. Referindu-se la povestirea Zapezile de pe Kilimanjaro, Hemingway declara ca personajul principal este inspirat din „viata singurului om care nu ma poate da in judecata – adica eu”. Cunoscut ca exponent al minimalismului in literatura, Hemingway reuseste sa infatiseze cele mai profunde esecuri si drame de constiinta, folosindu-se de cele mai simple mijloace stilistice. Tehnica de a-si lasa personajele sa se prezinte singure, in dialoguri suspendate in incertitudine si eliberate de „didascaliile” unui narator omniscient, este o marca stilistica pentru care Hemingway a devenit celebru. Meritul traducatorului, Ionut Chiva, este de a fi reusit sa surprinda autenticitatea acestui stil, adaugindu-i o rafinata nota personala prin limbajul modern, usor argotic, prin intermediul caruia personajele lui Hemingway prind viata in limba romana.
Ernest Miller HEMINGWAY (1899‑1961) este unul dintre marii prozatori americani ai secolului XX şi un clasic al literaturii universale. Scrierile lui s‑au bucurat de un succes imediat încă din timpul vieţii autorului. Hemingway a primit în 1953 Premiul Pulitzer, în 1954 Premiul Nobel, iar multe dintre cărţile lui au fost ecranizate la scurt timp după apariţie. A avut o viaţă extrem de tumultuoasă: s‑a căsătorit de patru ori, a fost un vânător şi un pescar pasionat, a participat la ambele conflagraţii mondiale şi la Războiul Civil din Spania. În Primul Război Mondial a lucrat ca şofer pe ambulanţă, a fost rănit pe frontul italian, iar guvernul Italiei i‑a acordat Medaglia d’argento pentru eroism. După război devine corespondent al ziarului Toronto Star, iar în 1921 se mută la Paris, unde o cunoaşte pe Gertrude Stein şi intră în cercul intelectualilor americani expatriaţi ce va fi cunoscut ulterior sub numele de „Generaţia pierdută”. Printre apropiaţii săi din acea epocă se numără Ezra Pound şi F. Scott Fitzgerald. În aceeaşi perioadă (1926) îi apare şi primul roman de succes, The Sun Also Rises (tradus în română cu titlul Fiesta; Polirom, 2008, 2015), o carte cu tentă autobiografică ce descrie, printre altele, viaţa comunităţii americane din Europa. În timpul Războiului Civil din Spania a lucrat ca jurnalist. Simpatizant al republicanilor de stânga, rupe prietenia cu John Dos Passos din pricina reportajelor acestuia despre atrocităţile comise de ambele tabere implicate în război. Propria viaţă agitată a reprezentat o sursă de inspiraţie pentru multe din cărţile sale. Printre ele se numără şi romanele care l‑au făcut cunoscut lumii întregi, cum sunt A Farewell to Arms (Adio, arme, 1929; Polirom, 2009, 2014) sau For Whom the Bell Tolls (Pentru cine bat clopotele, 1940, Polirom, 2008, 2014), dar şi numeroasele povestiri şi nuvele publicate de‑a lungul vieţii: Zăpezile de pe Kilimanjaro şi alte povestiri (Polirom, 2007, 2014), respectiv Noaptea dinaintea bătăliei şi alte povestiri (Polirom, 2008). Hemingway atinge culmea gloriei literare după apariţia, în 1952, a microromanului The Old Man and the Sea (Bătrânul şi marea; Polirom, 2007, 2014). Prozatorul s‑a sinucis în casa lui din Ketchum, Idaho, la 2 iulie 1961.
